Today

by jesuiscommejesuis

Ce bine miroase, imi spuneam. Nu vroiam sa intru in birou. Vroiam sa ma plimb prin iarba si sa ascult fosnetul frunzelor galbene, maronii si aramii care se gaseau pe jos. Sentimentul asta ma coplesise. Care sentiment? Asta coplesitor. Mirosea a un nou inceput. Mirosea a mine, a jazz, a neliniste placuta, a croissante si a eclectism. Si am inchis ochii. Dadeai cu pensula peste mainile mele iar peste tapetul rosu se scurgeau doua pisici verzi patate cu alb. Leaganul se unduia singur, melancolic, iar rochia mea galbena, de paie se agata in spinii de trandafiri albastri care se topeau la atingere. M-a invaluit un sentiment de blandete, dar care nu era a mea. Venea de la tine, de la mainile tale patate de vopsea. Imi sarutai pistruii si ma mangaiai pe par si imi sopteai ca totul va fi bine.

Advertisements